Atelier Transylvanian Crafts

Cum e mai bine: să păstrezi tâmplăria unei case vechi sau să o înlocuiești cu una nouă?

Răspunsul nostru la această întrebare este: DEPINDE.

Nu pretindem că deținem adevărul absolut (și nici nu suntem siguri că există), dar îți putem spune doar ce ne-a învățat practica de până acum:

Dacă tâmplăria aparține unei clădiri istorice și are valoare, merită restaurată și păstrată, fie că este vorba de un monument istoric, fie doar de o casă veche cu caracter. Dacă îți dorești să traiești într-o asemenea clădire, e frumos să o tratezi cu respect și să o accepți, cu bune și rele.

Dacă tâmplăria e simplă, fără detalii deosebite și face parte dintr-o casă cu valoare istorică redusă, iar starea ei este bună, merită analizat modul în care va fi utilizată clădirea în continuare. Vei locui în ea tot anul? Vrei să stai iarna în tricou sau poți trăi cu ciorapi de lână și un pulover grosuț? Cu ce vei încălzi casa? Ce costuri de întreținere îți permiți pe termen lung? Răspunsurile îți vor arăta dacă recondiționezi tâmplăria existentă sau comanzi una nouă, potrivită arhitecturii casei.

Dacă tâmplăria este într-o stare avansată de degradare, cu elemente lipsă, există desigur varianta de a face completări și reparații. Merită totuși să treci și aici prin întrebările de la punctul 2, pentru a ști dacă merită efortul. De cele mai multe ori recomandăm una nouă, tot din lemn, cât mai aproape de aspectul original. Șiun detaliu important: ferestrele noi închid mult mai etanș, așa că spațiile au nevoie de o ventilare bine gândită.

În casa din fotografii, ferestrele de la parterul erau în stare bună, așa că le-am recondiționat integral. Obloanele, mai afectate de intemperii, au fost parțial înlocuite cu unele noi, după modelul celor originale. Aproape toate ușile interioare și panotările pereților au rămas la locul lor, ba chiar au devenit chiar puncte de pornire pentru amenajarea interiorului.

La etaj, lemnul și execuția ferestrelor erau de calitate inferioară, iar tâmplăria ajunsese într-o stare avansată de degradare. Proprietarii au ales să amenajeze aici camerele copiilor, deci confortul termic a devenit prioritar. Am montat ferestre și obloane noi, gândite să completeze armonios elementele păstrate.

Iată cum, în aceeași casă pot exista elemente vechi care își fac treaba în continuare, alături de cele noi care, la un moment dat, vor deveni și ele parte din istorie.

Cum a fost (sau cm este) la tine? Ne-ar bucura să ne povestești. Bănuim că ai de-a face cu clădiri istorice sau case vechi și știi foarte bine despre ce vorbim. 😉

Există clădiri care nu-și pot schimba oricând și oricum înfățișarea. Povestea lor e prea importantă ca să fie alterată, astfel că legea le protejează, uneori cu sens, alteori mai mult pe hârtie. Dar clădirile acestea există, oamenii locuiesc în ele, iar viața merge mai departe.

Pe Bulevardul Nicolae Bălcescu din Sibiu, una dintre cele mai frumoase străzi pietonale din România, am întâlnit exact această situație. Ferestrele de pe fațada unei clădiri istorice nu puteau fi înlocuite. Dar asta nu înseamnă că locatarii trebuiau să trăiască cu frig și zgomot.

Soluția a fost dublarea ferestrelor. O fereastră nouă, montată în interior, preia tot ce fereastra veche nu mai poate oferi: izolare termică, fonică, etanșeitate. Cea veche rămâne pe loc, nevătămată, în dialog cu strada.

O cale de a păstra povestea, fără să trebuiască să alegi între trecut și confort.

Suntem chiar curioși: tu ce părere ai despre această practică?

Foto credit: Adiaconiței Bianca

Și dacă tot vorbeam recent despre dedicare și inovație, nu putem rata ocazia, să vi-l prezentăm pe Ștefan.... Ta-daaaam!⁠
⁠
Când a venit în echipa noastră, la sfârșitul lui 2023, ceva s-a schimbat. De atunci, atelierul este mai ordonat. E genul de ordine care se simte în fiecare proiect livrat la timp și în fiecare detaliu care primește atenția cuvenită.⁠
⁠
Ștefan coordonează atelierul, montajele, furnizorii și face asta cu un ochi mereu pe ce ar putea fi mai bine. Caută constant metode de a îmbunătăți lucrurile, testează soluții noi și, când apare o provocare tehnică, de-abia așteaptă să pună mâna pe unelte.⁠
⁠
Știe că un proiect bun nu se întâmplă de la sine. Se construiește, cu disciplină și cu bucuria de a face lucrurile cm trebuie.⁠
⁠
O fi experiența anterioară în proiectare de vină pentru nevoia lui de a eficientiza fiecare pas? Sau e pur și simplu firea lui? Nu știm care e motivul, dar un lucru știm sigur: ne bucurăm tare mult că face parte din echipa noastră. Mulțumim, Boroianu Stefan!

Cel puțin doi ani de zile durează cele mai multe proiecte de restaurare a caselor vechi. Uneori chiar trei sau patru, dacă sunt și anexe în cadru. Și este firesc să se întâmple așa, când lucrezi cu perechi de câte două mâini care pun în operă materiale naturale. ⁠
⁠
La fel ca la cozonaci (că abia am pus aluatul la dospit), timpul devine ingredientul care asigură succesul rețetei sau poate să o compromită, dacă te grăbești și înlocuiești oul cu izolat proteic de soia și varul nestins cu ciment de Portland.⁠
⁠
Șantierul de la casa albastră din Apoș a ajuns în anul trei la ultima intervenție de tâmplărie - închiderea verandei din spatele casei. Ne-am inspirat din modelul caselor tradiționale săsești, la care ferestrele verandelor sunt alcătuite din mai multe ochiuri mici de sticlă. Provocarea a fost legată de funcționalitate. Proprietarii își doreau să poată deschide complet fereastra de 3,5 metri, așa că am ales un sistem de deschidere armonică, un fel de metaforă pentru natura și viața care intră și iese în voie. ⁠
⁠
Să spunem drept, ne-am cam învârtit în jurul ei vreo 2 ani, până să ne apucăm de treabă efectiv. Până într-o zi în care echipei noastre i s-a alăturat un om super dedicat și dornic de inovație, care a transformat schițele vechi în realitate. ⁠
⁠
Dar despre asta vă povestim cu următoarea ocazie. Sau poate știți deja despre cine e vorba? 😉

Multe șuri din Transilvania au fost demontate în ultimii ani și urcate în camioane, cu destinația Germania, Austria sau poate Elveția. Din ele, se face mobilier sau parchet, iar gospodăriile noastre tradiționale rămân pustii sau, mai rău, se ridică vreo construcție modernă pe locul fostelor șuri.⁠
⁠
La Apoș, încă mai sunt oameni la .equestrian.transylvania care vor să păstreze valoarea acasă și oameni care mai știu să producă țiglă manual sau să bată fierul cât e cald la Fierăria Albastră (). ⁠
⁠
Și când toți acești oameni lucrează împreună, reușesc să readucă la viață o șură și să o transforme într-un spațiu călduros și luminos, dintr-o grămadă de bârne vechi de stejar și o mână de cuie de lemn.⁠
⁠
Noi ne bucurăm că am putut contribui cu uși, ferestre și obloane de lemn. Dar mai tare ne bucurăm că măcar un camion a rămas gol, de data asta.

Astăzi te invităm la o scurtă călătorie în timp. E sfârșit de secol XIX și suntem în satul Apoș, din podișul Hârtibaciului. Timpul curge altfel, grijile sunt altele și mai ales preocuparea oamenilor pentru frumos este mult mai vizibilă, în tot ceea ce fac. Satele sunt îngrijite, iar fațadele caselor sunt decorate și ferestrele colorate armonios. În prima fotografie este o astfel de casă săsească tradițională săsească cu patru ferestre spre stradă.
⁠
Ajungem acum în vremuri mult mai recente, cam cu 10-15 ani în urmă. Casa a privit satul schimbându-se, sezon după sezon. A stat multă vreme uitată, după plecarea sașilor, apoi a trecut prin mai multe transformări nepotrivite. Ferestrele tradiționale au fost înlocuite cu tâmplărie din plastic, ornamentele fațadei sunt parțial distruse, iar caracterul și sufletul ei sunt adormite.⁠ Simțim cm ni se strânge stomacul, privind fotografia din această perioadă.
⁠
Revenind în prezent, putem răsufla ușurați. Actualul proprietar, Villa Abbatis .abbatis, împreună cu o mână de meșteri pricepuți a lucrat cu răbdare și multă grijă pentru a-i reda farmecul, așa cm merita. Au refăcut acoperișul și podelele. Au adus fierari din sat. Au reconstruit ornamentele, bucată cu bucată. Iar când a venit vremea ferestrelor și obloanelor, ne-au adus și pe noi în această poveste faină. ⁠

⁠Sunt mii de case în Transilvania, care nu au fost la fel de norocoase, dar astăzi alegem să ne bucurăm pentru cea din Apoș și să sperăm ca această incursiune să inspire cel puțin un proprietar de casă tradițională, să o păstreze frumoasă. 💚

Credem că o casă se păstrează cel mai bine atunci când este locuită. Atunci când cineva deschide fereastra zilnic, când face focul sau pornește centrala termică în zilele răcoroase. Când înlocuiește o țiglă mișcată de vânt și udă plantele din verandă.

Casa familiei Konnerth din Homorod, în județul Brașov, a fost construită în jurul anului 1890, vis-à-vis de Biserica Evanghelică fortificată, un reper al comunității săsești care a modelat acest loc de-a lungul secolelor.⁠
⁠
Familia este stabilită în Germania și, după ani buni în care obloanele au stat închise, și-a dorit să restabilească legătura cu locul natal și cu rădăcinile sale.⁠ Of-ul principal erau praful și zgomotul, apărute odată cu intensificarea traficului în comună.
⁠
Intervenția noastră a fost punctuală și atentă: ferestre noi cu patru cercevele, inspirate din modelele tradiționale, care protejează interiorul fără să altereze proporțiile și expresia originală a fațadei. Dincolo de execuție, acest proiect a fost despre relații construite în timp – iar legătura cu proprietarii acesteia continuă și astăzi, dincolo de șantier.⁠
⁠
Uși, ferestre și obloane cu poveste, pentru generații.⁠
⁠
🔗 Descoperă proiectul complet: https://transylvaniancrafts.ro/portofoliu/casa-c-homorod/

Vrei să știi cine e omul din echipa noastră care te ia la întrebări, atunci când ne suni sau ne scrii un mesaj?⁠
⁠
Andra. Ea este primul contact, omul care te va însoți pe tot parcursul proiectului și care se asigură că toți cei implicați vorbesc aceeași limbă.
⁠
Se uită la casă, la specificul locului și la nevoile oamenilor înainte de orice decizie. Ascultă povestea, pune întrebările potrivite (uneori multe, alteori neașteptate) și alege soluții care onorează arhitectura și, mai presus de toate, oamenii care vor trăi cu ele.⁠

Andra crede în lucrurile făcute temeinic, cu grijă și respect pentru patrimoniul pe care îl atingem cu fiecare proiect.⁠
⁠
În săptămânile următoare îți vom prezenta întreaga echipă, de la mic la mare. Vrem să-i cunoști pe colegii noștri, pentru că, dacă n-ar fi... nu s-ar mai povesti. 😌